Pare o întrebare ciudată, nu-i așa? Dar gândește-te, știi cum să definești fericirea? Crezi că fericirea reprezintă același lucru pentru tine ca pentru ceilalți?
Aristotel spunea că fericirea este singura dorință umană reală, iar toate celelalte dorințe există ca o modalitate de a obține, de fapt, fericirea. El credea că există patru niveluri de fericire:
- din mulțumirea imediată
- din comparație și realizare
- din contribuții pozitive
- din atingerea împlinirii
Mai mult, Aristotel spunea că fericirea ar putea fi atinsă prin găsirea unui echilibru între deficiență și exces.
Și totuși, ce rost au toate acestea? Chiar fac o diferență în viețile noastre?
Fericirea are un rol destul de important în viețile noastre și poate avea un impact uriaș asupra modului în care ne trăim viața. Deși cercetătorii nu au stabilit încă o definiție clară sau un cadru convenit pentru fericire, am învățat multe în ultimele decenii.
Se pare că satisfacția vieții, sensul și bunăstarea sunt legate de fericire, dar ea nu este neapărat obiectivul general pentru toată lumea. Știința confirmă, însă, că există o relație puternică între sănătatea mintală și fericire: oamenii fericiți sunt mai sănătoși, au relații mai bune, își fac prieteni mai ușor și găsesc mai mult succes în viață. Legătura strânsă dintre sănătatea mintală și fericire este un motiv suficient pentru a face din fericire o prioritate importantă pentru toată lumea: părinți, educatori, cercetători și profesioniști medicali deopotrivă. Asta pe lângă realitatea simplă că tuturor ne place să ne simțim fericiți.
Există multe moduri diferite de a gândi la fericire. Tot Aristotel a făcut o distincție între două feluri diferite de fericire: hedonia și eudaimonia.
Hedonia este derivată din plăcere. Cel mai adesea este asociată cu a face ceea ce se simte bine, cu îngrijirea de sine, împlinirea dorințelor, experimentarea plăcerii și simțirea unui sentiment de satisfacție.
Eudaimonia este derivată din căutarea virtuții și a sensului. Este asociată mai mult cu îndeplinirea responsabilităților, investiția în obiective pe termen lung, preocuparea pentru bunăstarea altor oameni și respectarea idealurilor personale.
Hedonia și eudemonia sunt mai cunoscute astăzi în psihologie ca plăcere și, respectiv, sens. Recent, psihologii au adăugat o a treia componentă care se referă la implicare – asociată cu sentimente de angajament și participare în diferite domenii ale vieții.
Starea de fericire se poate declina în mai multe tipuri de fericire încadrate în aceste trei categorii principale:
- Bucurie: Un sentiment deseori relativ scurt care se simte în momentul prezent
- Excitare: Un sentiment fericit care implică așteptarea cu nerăbdare a ceva cu anticipare pozitivă
- Recunoștință: O emoție pozitivă care implică a fi recunoscător și apreciativ
- Mândrie: Un sentiment de satisfacție în ceva ce ai realizat
- Optimism: Acesta este un mod de a privi viața cu o perspectivă pozitivă, optimistă
- Mulțumire: Acest tip de fericire implică un sentiment de satisfacție
În ciuda acestor aspecte, să ajungi să fii fericit, dar și să te bucuri de această stare pe termen lung, implică multă muncă. Înseamnă să înveți să îți depășești ego‑ul, să îți înțelegi și să faci pace cu emoțiile negative, să îți schimbi percepția asupra lumii și să reexaminezi definiția unor concepte precum “fericire” și “plăcere”.
Nu poți face toate aceste lucruri peste noapte, însă dacă ești consecvent și dedicat pe acest drum, vei înțelege mult mai bine de unde vine sentimentul de împlinire, iar acest sentiment este mai puternic decât orice plăcere temporară pe care o vei simți de la faimă, cariera sau avere.
Așadar, adevărată fericire este o stare mentală care tine pe o perioadă lungă și pe care o obținem dacă lucrăm consecvent și conștient la ea.
Încă un lucru foarte interesant de observat este cum răspunsul la întrebarea „Ești fericit?” diferă de la cultura la cultură. Spre exemplu, există o discrepanța mare între conceptul de fericire din Vest și ideea de fericire din Est, în special în cultura budistă. În Occident, mulți consideră fericirea drept un sentiment de moment. Intensitatea și durata depind de circumstanțe care nu pot fi controlate de ei. Faptul că ai reușit să iei un examen, sau că ai câștigat o competiție sau că te‑ai bucurat de compania unei persoane dragi.
Fericirea însă, nu ar trebui limitată la aceste momente trecătoare. Fericirea profundă înseamnă mai mult de atât: vine când ai de o stare de spirit sănătoasă.
Acest lucru înseamnă că nu te apăsă trecutul, dar nici că te îngrijorezi de planurile de viitor. Singurul moment care contează este ceea ce se întâmplă acum: în prezent. Așadar, drumul înspre starea de fericire și împlinire implică să te bucuri de prezent și să fii în armonie și pace cu el.
